Doi poliţişti găsesc 3 grenade şi vor să le ducă la secţie. Unul din ei zice:
- Dar daca explodează una?
- Nu-i nimic, o să le spunem că am găsit doar două.
De ce sunt poliţiştii uzi pe pantaloni până la genunchi?
- Pentru că atunci când termină ţigara o aruncă în veceu şi o sting cu piciorul.
Un poliţai merge pe stradă şi cade într-un canal fără capac. Iese încercând să-şi steargă uniforma şi când ajunge afară îşi zice : “Ce noroc am avut ! Păi cum ieşeam eu afară daca era capacul pus?”
Doi poliţişti se întîlnesc:- Mă, se apropie Paştele, ţi-am cumpărat un ou Kinder.Se întîlnesc şi a doua zi:- Ce zici, ţi-a plăcut oul?
- Ciocolata era excelentă, dar capsula am înghiţit-o cam greu.
Doi poliţişti:- Bă, Vasile, ce tremuri aşa, bă, ce ai păţit?- Am stat puţin în frigider.- De ce, bă?- Pai, Şefu’, nu ne-aţi zis că poliţaii trebuie să aibă sînge rece?
Cum sapă un poliţist o fîntînă? Sapă un şanţ de 9 metri şi apoi îl ridică în picioare.
Şi precum spuneam, ne-am tot bătut capul, ne-am epuizat neuronii şi ne-am tocit unghiile de tastatură până când am reuşit într-un final să lipim secvenţele pentru spotul tv. Nu ştiu ce înseamnă pentru voi, ca privitori, însă pentru noi înseamna totul. Mă uit şi văd zile întregi de căutat idei până şi în oamenii din metrou, de umplut scrumiera de ţigări în speranţa că următoarea va aduce o idee mai bună, de umblat din teatru în teatru după un costum de politist. Mă uit şi văd râsetele şi perlele din timpul filmărilor, fiecare moment acum este mai viu decât înainte. Ne vedem mai mari, mai aproape de ceea ce ne-am dorit. Deja nu mai contează atât de mult dacă vom trece sau nu de preselecţie, ci faptul că am văzut că putem, faptul că voinţa s-a transformat în pasiune şi plăcere. Sper să fi reuşit să vă transmit şi vouă măcar puţin din emoţiile noastre, măcar puţin din toate trăirile. În spatele oricărui spot simplu se afla o poveste mare!
Olimpiadele comunicării! Mai întâi un spot tv, apoi unul radio, continuăm cu sfaturi şi recomandări din partea profesorilor până la un subiect fierbinte de discuţie între un grup de studenţi aflat în pauza de ţigară. Şi cum subiectul tot era în floare, strânge prietenii şi pune-te să te gândeşti la ultimul lucru “măreţ” pe care l-ai facut: am luat bac-ul cu notă mare, am intrat la facultate şi…sunt la facultate…şi…? Aşa se face că pe măsură ce vorbeam am gasit cel mai puternic argument care ne-a mobilizat să participăm. Aşadar iată-ne strânşi 5 oameni mici cu idei mari şi dorinţă de afirmare. Însă, anul I?!…”oare nu suntem prea mici?”, “concurăm şi cu studenţi care deja au mai participat…avem noi vreo şansă?”…”Mai contează?!”, “Stim că vrem şi asta e tot ce trebuie să ne intereseze!”. Hai noroc şi voie bună, hotărârea-i gata luată şi trupa formată!
Se caută nume
Hmm…my name is….? Încă o bere, tigările în vânt şi neuronii în acţiune! Ne trebuie ceva! Altceva! Trebuie să arătăm că suntem altfel decât ceilalţi şi numele categoric trebuie să demonstreze acest lucru! Şi ideile încep să iasă la suprafaţă: “Too many humans”??…neah…”Us and the others”..hmmm…”Specii pe cale de apariţie”!! Şi berile se ciocnesc laolaltă în cinstea celor care sunt pe cale să-şi facă apariţia în concurs!
Odată gândit! numele, apare şi logo-ul
Specii pe cale de apariţie! Categoric!…şi în timp ce noi, ca fetele de-altfel, o dăm într-o bârfă scurtă şi la obiect:), Adi imediat şi schiţează logo-ul echipei. Văzut şi aprobat!
Proba de concurs
Tot ce mai trebuia să alegem era proba de concurs. Comunicare instituţională, Relaţii Publice, Comunicare Politică sau Advertising? Grea hotărâre! După o amplă analiză a cerinţelor fiecărei probe precum şi a abilităţilor şi aptitudinilor noastre, s-a decis: Advertising să fie! Clientul? Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Publicul ţintă: tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, indiferent de mediu. Scopul? Creşterea gradului de încredere al cetăţenilor în Poliţia Română. La treabă, deci că nu-i de glumă!
Jocul ielelor sau jocul ideilor
Şi cum săptămâna trebuie să înceapă cu bine, încă de duminică am hotărât să punem ţara la cale…sau poliţia în acţiune. Iată-ne deci în formula de 4 mşchetărese şi doar unul muşchetar, la o masă rotundă, cu mintea deschisă spre îngăduinţa…muzelor?!Şi stăm şi stăm şi…nimic…şi stăm şi stăm şi conştientizăm că dintre toţi oamenii din locul respectiv nu se mai auzea nimeni în afara de noi…ideile veniseră! Plecăciune după plecăciune, cafea peste bere şi ţigară după ţigară, cădem de acord asupra a ceea ce urma să devină peste două zile primul nostru spot tv.
Spotul tv
Atenţie şi atenţiune, mare, mare rebeliune! Se filmează! Strângem toată trupa în Băneasa (deh, viaţa de cămin!) şi…să-i dăm drumul! Primul pas: punem mână de la mână şi cu ultimii bani din puşculiţă cumpărăm portarului o sticlă de vin(viaţa-i scurtă şi trebuie protejată), acceptă(imediat!) şi ne lasă să ne bucurăm în “gălăgie” de sala de lectură. Duplă peste dublă, bancuri peste bancuri, “perle” după “perle” şi spotul fu gata de lansare! Plecând de la premisa că ce-i mult strică şi că uneori anumite cuvinte sunt de prisos, vă lăsăm să “savuraţi” produsul final şi apoi comentăm, bârfim şi analizăm;)
Spotul radio
Şi cum spotul radio este parte desprinsă a aceluia tv…de ce să mai vorbim, când tot ce trebuie să facem este să-L ascultăm?
Banner-ul
Şi iată-ne ajunşi la ultima sarcină pe care trebuie să o realizăm: banner-ul. După o beligerantă şi inevitabilă oscilare(pentru explicarea adjectivelor reamintim componenţa echipei: 4muşchetărese şi doar unul muşchetar) între două idei, recurgem în final la reţeta cu cele mai multe voturi: se ia una bucată poliţist, se adaugă una bucată maşină “full option”, se intensifică gustul prin “încredere” şi “siguranţă”, iar la sfârşit condimentul: “bancurile rămân aceleaşi, noi însă ne-am schimbat”. Odată gata reţeta “specii pe cale de apariţie” vă urează poftă bună!
Sfârşitul
Iată-ne acum la finalul unei săptămâni în care ne-am cinstit şi ne-am bătut în idei, am râs şi ne-am enervat pe idei, ne-am mâncat timpul şi am băut pentru idei, ne-am stresat şi ne-am amuzat de idei, ne-am povestit şi v-am povestit idei. Vă oferim pe acest blog toată munca noastră, vă oferim secunde, minute şi nopţi întregi. Poate că nu vom fi cei mai buni, însă ştim că am dat ce am avut mai bun.
Şi pentru că blogul nostru a început într-un ton optimist şi vesel, nu ne dezminţim nici în încheiere:
Doi poliţişti găsesc 3 grenade şi vor să le ducă la secţie. Unul din ei zice:
icile atunci când avem Ştirile de la ora 5? Ei bine… 
